Valuri reci si zgomotoase se sparg de stanca. Tocmai s-a destramat un nou val. A luat cu el si timiditatea si frica stancii, a luat tot ce e rau, a lasat cuvintele, cuvintele dulci, calde si vii.
- Mai incet, ma doare si esti rece! Cu ce ti-am gresit? De ce ma lovesti mereu si ma faci sa tanjesc dupa dragostea ta?
- Dragoste?! Tu, o stanca fara noima, ai nevoie de afectiune...?
- Da, eu; sute de bucati de piatra unite ca sa te desparta pe tine de lumea reala si monotona!
-...Nu...nu..aa..nu am...stiut, a spus marea apropiindu-se de tarm si preschimband imbratisari.
- Eu sunt formata din mii de pietricele. Ca sa nu ma uiti, iti dau si tie cateva, a spus tarmul scuturand cateva pietre jucause.
- Multumesc, mereu vom fii impreuna, asa-i?
- Da, cand noaptea va aluneca pe pamant vom dansa impreuna sub lumina tremuranda a farului.
- Si eu voi canta, imi voi canta oda de dragoste, pentru tine, iubita stanca !
A furat vantul cuvintele, sunt in pletele lui colorate de ganduri frumoase si vii...
- Mai incet, ma doare si esti rece! Cu ce ti-am gresit? De ce ma lovesti mereu si ma faci sa tanjesc dupa dragostea ta?
- Dragoste?! Tu, o stanca fara noima, ai nevoie de afectiune...?
- Da, eu; sute de bucati de piatra unite ca sa te desparta pe tine de lumea reala si monotona!
-...Nu...nu..aa..nu am...stiut, a spus marea apropiindu-se de tarm si preschimband imbratisari.
- Eu sunt formata din mii de pietricele. Ca sa nu ma uiti, iti dau si tie cateva, a spus tarmul scuturand cateva pietre jucause.
- Multumesc, mereu vom fii impreuna, asa-i?
- Da, cand noaptea va aluneca pe pamant vom dansa impreuna sub lumina tremuranda a farului.
- Si eu voi canta, imi voi canta oda de dragoste, pentru tine, iubita stanca !
A furat vantul cuvintele, sunt in pletele lui colorate de ganduri frumoase si vii...













