.....

     Prima data cand editez un text fara sa-l scriu mai intai pe schita! Incep prin a spune ca m-am saturat de ora de matematica, de colega mea si de tot ce ma inconjoara.
     Sa incep cu matematica: n-o inteleg si iau note din ce in ce mai mici.Nu pot sa pricep nimic...imi respect profesoara chiar daca ocupa 60% din visele mele...
     Simt o ura nedumerita...imi urasc colega chiar daca ea nu face asta. Uneori discutam ca niste prietene si radem dar alteori o privesc ca pe un demon, un demon care mi-a luat tot:prietenii, respectul pe care ceilalti mi-l impuneau odata si mai rau:INCREDEREA. Imi e greata cand vad ca rade, cand vad ca se bucura de o reusita iar eu nu...Stiu ca nu-i bine sa urasti pe cineva dar nu ma pot abtine! E o obsesie, e ca atunci cand esti indragostita numai ca in cazul meu nu-i vorba de dragoste.
     Nu-mi plac oamenii,doar mama, sora mea si cativa prieteni, da, unii ma considera ciudata,poate asa sunt sau poate se insala. Pot spune ca mai mult imi iubesc cainii, pisica si cactusii decat proprii prieteni.
     Ma simt mai bine dupa o perioada (de cand iau Zoloft) in sensul ca nu ma mai stresez atat de tare  datorita infatisarii mele hidoase.
      N-am ganduri sinucigase si nici nu cred ca o sa am candva ,vreau doar sa transpun calvarul prin care trec, calvarul neinteles de nimeni...Am ajuns sa ma contrazic singura, sa ma gandesc non-stop la ora de matematica.
                                                       *Peace*