Eu il numesc ''uncle'', pentru ca e unchiul meu preferat si acela care seamana cel mai mult cu mine,da, el imi seamana mie, nu eu lui. In mintea mea seamana cu Herr Direktor, la 36 de ani impliniti nu e nici macar casatorit. ''Uncle'' e nehotarat in general si ce-i drept, cam incurca-lume. Merge peste tot si incearca sa ii ajute pe toti. Care-i asemanarea dintre noi? Simplu! '' Uncle'' a fost ultimul copil al bunicilor. Cam asa e si cu mine: mama m-a nascut la 40 de ani si am surori mult mai mari decat mine, la fel ca el.
Am primit azi vestea,la pranz: ''uncle'' se casatoreste si va avea si un copil! Prietena lui, adica viitoarea sotie, are un bebe care de 5 saptamani traieste in ea, se hraneste cu mancarea ei si simte tot ce simte ea. In 3 saptamani e nunta, dragut si imprevizibil, la fel ca ''uncle''.
Mai demult, pe vremea cand purtam rochite frumos croite de la prietena bunicii, am primit de la bunicul niste cercelusi cu strugurasi galbeni. Eram foarte incantata de ei si i-am aratat si lui ''uncle'' ce am primit de la bunicul. I-a admirat si mi-a zis ca sunt prea draguti ca sa ii port in fiecare zi. Eu i-am raspuns increzatoare si bucuroasa ca ii voi purta la nunta lui. El mi-a zis calm ca ca poate va mai dura ceva timp pana se va casatori el si in plus, trebuie sa se potriveasca cerceii cu restul hainelor. Eu, zambitoare si putin dezamagita, i-am spus ca daca se va casatori toamna, ii voi purta cu siguranta.Imi pare tare rau ca nu mai am cerceii, dar ii voi aminti de ei si sigur va zambi, la fel ca atunci cand i-am aratat prima data ''celcelusii'' .
Am primit azi vestea,la pranz: ''uncle'' se casatoreste si va avea si un copil! Prietena lui, adica viitoarea sotie, are un bebe care de 5 saptamani traieste in ea, se hraneste cu mancarea ei si simte tot ce simte ea. In 3 saptamani e nunta, dragut si imprevizibil, la fel ca ''uncle''.
Mai demult, pe vremea cand purtam rochite frumos croite de la prietena bunicii, am primit de la bunicul niste cercelusi cu strugurasi galbeni. Eram foarte incantata de ei si i-am aratat si lui ''uncle'' ce am primit de la bunicul. I-a admirat si mi-a zis ca sunt prea draguti ca sa ii port in fiecare zi. Eu i-am raspuns increzatoare si bucuroasa ca ii voi purta la nunta lui. El mi-a zis calm ca ca poate va mai dura ceva timp pana se va casatori el si in plus, trebuie sa se potriveasca cerceii cu restul hainelor. Eu, zambitoare si putin dezamagita, i-am spus ca daca se va casatori toamna, ii voi purta cu siguranta.Imi pare tare rau ca nu mai am cerceii, dar ii voi aminti de ei si sigur va zambi, la fel ca atunci cand i-am aratat prima data ''celcelusii'' .
2 comentarii pentru Amintirile din viitor si cercelusii cu strugurei
Adauga comentariul tau-
postat de babutavesela la data de 10.10.2011, 00:41
Frumoase rânduri cu frumoase gânduri. Ne ataşăm de obiecte dar, ca de obicei, ele se sparg, se strică, se rătăcesc. Dispar în tăcere şi ne lasă dezamăgiţi că nu le-am acordat atenţia cuvenită. Fiul meu, născut asemene ţie şi unchiului tău, la vârsta "rotundă" de 40 de ani, are un adevărat cult al obiectelor, le aniversează data cumpărării şi ...mă ceartă când le consider inutile, expirate şi ...le asigur retragerea, adică dispariţia. Frumos text!
-
postat de rockislife la data de 10.10.2011, 22:04
Multumesc! Eu numesc deobicei lucrurile vechi ''rupturi ale trecutului''.












