Bunicul

Am ales un titlu banal, un substantiv articulat care contureaza un batranel cu ochii albastri, cu par alb si cu un zambet larg, mereu pe chip.
       Pozele bunicului ma ''trantesc'' in melancolie, ma emotioneaza fotografiile cu parintii sai, atarnate de peretii scorojiti ai camarii care miroase a vin vechi.
       Bunicul e darnic si haios. Primavara imparte liliac si lacramioare doamnelor si magnolii domnilor. Ii plac mult florile, legumele, vita-de-vie si se relaxeaza la pescuit; cu alte cuvinte, e un gospodar desavarsit.
       Are o gradina ca in povesti: o magnolia mare, inconjurata de narcise albe, imbratisate cu racoare dulce de catre o vie seculara.
       Chiar daca bunicul nu a facut facultatea, cu zambete strengare ne povesteste ca atunci cand mama era la liceu, el facea scoala generala.
       A avut o viata grea, ''nenea On'' a indurat razboiul, foamea din 1947 si moartea a doua sotii la rand. Astfel, a intalnit-o pe bunica, tanara pe atunci, vesnic de mana cu o fetita cu par balai, mama.
       Si daca tot am zis despre bunicul, de ce sa nu o pomenesc si pe bunica, ''raposata'' , in prezent. Si ea a indurat razboiul, ba chiar a indurat greul dor de tata luat la oaste. A trait cu mama naturala pana pe la 38 de ani, o varsta destul de frageda pentru prezent. Dupa moartea acesteia, strabunicul; cantaret la strana si veteran de razboi medaliat, a intalnit o alta femeie care a murit la sase saptamani dupa el, dovada ca s-au iubit mult.
      Mama povesteste ca tatal ei natural locuia intr-o casa de langa un lac si o poiana cu ciuperci. Fiindca nu a suportat sa fie singur, primul sot al bunicii s-a sinucis in curtea casei, dupa divort. Acum cativa ani , mama a primit o informare de la Judecatorie cu privire la averea tatalui ei natural si testamentul acestuia, insa ea a refuzat ''plimbarile prin tribunal si dezgropari ale trecutului''.
      Am deviat cam mult, sa revenim la bunicutul de aici, singurul in viata , acela darnic si vesel care da cele mai bune sfaturi mereu.
      In prezent, bunicul locuieste la cateva case de noi, cu gaini, caine si pisica, cu ''babaul'' din camara cu vin si peste, cu gradina magica din care se iau ingredientele pentru cea mai buna tocanita si nu in ultimul rand, cu copilaria si amintirile noastre.Are acelasi accent Ardelenesc capatat in cativa ani locuiti in zona respectiva.